Raritati din lemn in atelierul unui meserias de 81 de ani

Cei care doresc sa-si decoreze casa cu "raritati" din lemn - mici obiecte de gospodarie pe care tamplarii nu le mai mesteresc demult - trebuie sa faca un popas in atelierul lui Marcu Voicu din Macin, Tulcea. In incaperea de pe strada 1 Decembrie, printre mormane de talas si scanduri negeluite, trudeste cel mai in etate meserias din localitate. La cei 81 de ani ai sai, batranul se incapataneaza sa faca lucruri care nu mai au demult cautare: scripeti pentru razboiul de tesut, fuse de tors lana, haraitori, numite si stupare, bune de pazit via sau stupii de atacul pasarilor (sunt mecanisme care fac un zgomot infernal si pe care acum le cumpara doar fanii stadioanelor), sabii de lemn... "Le fac ca sa le cunoasca si copiii din ziua de azi", explica mesterul. De multe ori, nici parintii celor mici nu au habar la ce folosesc "ciudateniile" mesterului. Marcu Voicu a invatat tamplarie de la maistrul Carol Ulmer, care isi avea atelierul exact pe locul unde il are acum pensionarul. A intrat ucenic la 13 ani. A plecat mai apoi, voluntar, in armata, a lucrat ca maistru in marina. In '46 s-a "desconcentrat" si si-a deschis atelier in orasul natal. A iesit la pensie pe vremea lui Ceausescu, pe caz de boala; n-a rezistat insa mult si s-a reapucat de lucru. "Nu mai pot face obiecte mari, ca nu mai vad bine", se scuza mesterul. Dar obiectele mari nici nu prea au cautare, explica el. Cel mai bine se vand cozile de unelte agricole, vergele de intins aluatul, tocatoarele de snitele - preturile lor nu depasesc 25.000 de lei. "Ciudateniile" nu depasesc nici ele 10.000-15.000 de lei bucata. Marcu Voicu se plange ca parintii din ziua de azi nu isi mai dau copiii ucenici. "Ii vezi pe toti stransi in fata la primarie, dupa ajutoare, dar nu s-ar apuca unul sa invete meserie". In ceea ce-l priveste, pensionarul e hotarat: "Continui aici pana mor".