CE susţine că multe dintre cele mai vulnerabile specii şi habitate ale Europei sunt încă în pericol

Comisia Europeană (CE) a publicat luni un raport pe tema stării de conservare a peste 1.150 de specii şi 200 de tipuri de habitate protejate prin legislaţia comunitară, arătând că deşi statele membre au făcut progrese, există încă specii şi habitate în pericol, potrivit unui comunicat al instituţiei

Raportul vizează perioada 2001-2006 şi nu conţine date despre situaţia din România şi Bulgaria, care nu erau în acea perioadă state membre ale Uniunii Europene. Analiza asupra biodiversităţii din cele 25 de state membre a identificat că păşunile, zonele umede şi habitatele costiere sunt cele mai ameninţate, din cauza declinului practicilor agricole tradiţionale, a dezvoltării turismului şi a schimbărilor climatice.

Există, însă, potrivit CE, unele specii mai mari şi reprezentative, precum lupul, râsul eurasiatic, castorul şi vidra unde se observă îmbunătăţiri. Astfel, acestea au început să repopuleze anumite arii din teritoriile lor tradiţionale.

"Ne-am angajat
să oprim diminuarea biodiversităţii în Europa. Pasivitatea nu-şi are locul în situaţia conturată de raportul de astăzi. Recăpătarea stării favorabile a habitatelor şi speciilor vulnerabile necesită timp şi eforturi susţinute. Legislaţia comunitară în domeniul protecţiei naturii şi reţeaua Natura 2000 sunt elementele esenţiale în realizarea obiectivelor noastre de protejare a biodiversităţii în UE. Acum, aflându-ne aproape de finalizarea etapei terestre a reţelei, putem să ne aşteptăm la îmbunătăţiri importante în următorii 10-20 de ani", a declarat comisarul european pentru mediu, Stavros Dimas.

Raportul tratează 216 tipuri de habitate şi conţine informaţii despre aproximativ 1.182 de specii. În ansamblu, aproximativ 13% din evaluările stării de conservare a habitatelor regionale şi 27% din evaluările stării de conservare a speciilor regionale au fost clasificate în categoria "necunoscută". Această clasificare a fost foarte frecvent utilizată în cazul speciilor prezente în sudul Europei, respectiv Cipru, Grecia, Spania şi Portugalia, unde starea de conservare a peste 50% din speciile declarate pe teritoriul lor a fost clasificată drept "necunoscută".

Mediul marin reprezintă o problemă aparte, 57% din evaluările stării de conservare a speciilor marine şi aproximativ 40% din evaluările stării de conservare a habitatelor marine fiind clasificate în categoria "necunoscută".

"Biodiversitatea Europei încă este supusă unor presiuni importante şi e expusă unor riscuri mari. Deşi nu vom reuşi să realizăm obiectivul de oprire a diminuării biodiversităţii în Europa până în 2010, putem spune că s-au înregistrat progrese", a declarat directorul executiv al Agenţiei Europene de Mediu, Jacqueline McGlade.

Potrivit articolului 17 din Directiva Habitate, statelor membre le revine obligaţia de a furniza, la fiecare şase ani, informaţii referitoare la implementarea directivei. În premieră, rapoartele pentru perioada de raportare 2001-2006 au conţinut evaluări ale stării speciilor şi habitatelor care fac obiectul directivei şi care se află pe teritoriul fiecărei ţări. Agenţia Europeană de Mediu a folosit rapoartele pentru a produce o evaluare
integrată pentru fiecare regiune geografică, tip de habitat şi specie. Apoi, Comisia a pornit de la aceste evaluări pentru a redacta un raport de sinteză în temeiul directivei.

Pe 2 iulie, reprezentanţii Coaliţiei ONG Natura 2000 atenţionau că România riscă să fie dată în judecată la Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) şi să plătească amenzi costisitoare, dacă până în septembrie nu arată Comisiei Europene că a îmbunătăţit reţeaua de situri Natura 2000, conform angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare. Comisia Europeană a dat anul trecut României calificativele "insuficient moderat şi insuficient major" pentru dezinteresul arătat unor specii şi habitate de interes comunitar şi a declanşat, în consecinţă, procedura de încălcare a Tratatului de aderare pe Directivele Păsări şi Habitate.

Natura Europei este protejată de Directiva Păsări şi Directiva Habitate. Aceasta din urmă prevede obligaţia statelor membre de a menţine într-o stare favorabilă un anumit număr de specii şi tipuri de habitate desemnate, în ariile stabilite împreună cu Comisia. Împreună cu siturile din Directiva Păsări, aceste situri urmează să fie integrate în Natura 2000, cea mai mare reţea ecologică din lume. Există aproape 22.000 de situri desemnate în temeiul Directivei Habitate, acoperind aproximativ 13,3% din teritoriul UE. În total, reţeaua Natura 2000 numără peste 25.000 de situri (din Directivele Habitate şi Păsări) şi ocupă 17% din teritoriul UE.