Copiii cu bani dau gata profesorii

Elevii se autocaracterizează ca fiind nesimţiţi, cu tupeu, încăpăţânaţi, leneşi şi răi.

Succesul la şcoală depinde de cât de populari sunt elevii în rândul colegilor, dar şi de cât de mult învaţă pentru a-şi cuceri profesorii. „Elevul de succes pentru profesori este un elev care se comportă bine la ore, care învaţă mereu la orice materie, care se îmbracă cum trebuie. Pentru elevi e elevul care e mai glumeţ, care face mai multă caterincă, ce se îmbracă într-un alt stil, adică moda
care e acum“, spune un elev de gimnaziu într-unul dintre interviurile luate în timpul cercetării „Portretul elevului“ din cadrul proiectului „Şcoala aşa cum este“, realizat de Centrul Educaţia 2000+ şi de UNICEF.

Există şi situaţii în care succesul elevului este determinat de situaţia materială a părinţilor. „Păi, în şcoala mea… Poate, în foarte puţine cazuri, elevul ambiţios şi silitor, dar mai mult elevul de bani gata“, spune un alt şcolar. Elevul care este apreciat de colegi este definit prin trei calităţi: prietenia, încrederea şi inteligenţa. Mulţi elevi consideră că prietenia este de fapt şi motivul pentru care vin cu plăcere la şcoală, pentru care uneori vacanţa li se pare prea lungă. „Păstrarea unui secret, să nu fie gură-spartă, reprezintă o calitate care îi leagă foarte mult şi o consideră un criteriu eliminatoriu pentru includerea sau excluderea unui coleg din grup“, explică Mihaela Ionescu, coordonatoarea studiului.
Elevii se autocaracterizează ca fiind „nesimţiţi“, „obraznici“, „cu tupeu“, nepoliticoşi cu profesorii, că „îi vorbesc pe la spate pe profesori“, vorbesc urât cu aceştia, îi înjură, sunt „încăpăţânaţi“, leneşi şi răi. Mai mult, „imaginea de vânător de note este una care reiese din mai multe interviuri şi focus grupuri. Astfel că elevii sunt centraţi să primească note bune prin toate mijloacele pentru a-şi atinge obiectivul“, explică Mihaela Ionescu. Indiferent de cât ştiu sau nu ştiu să facă, important este să aibă note bune. „În general, noi suntem vânători de note… ca să ne putem crea un viitor, pentru că avem nevoie de note mari
ca să putem deveni cineva… pentru că altfel nu poţi să… nu te poate primi la un liceu bun… la facultate sau la o universitate şi ai nevoie de note mari“, mărturiseşte un elev.
Conflictele cu profesorii izbucnesc în cea mai mare măsură din cauza notelor, elevii considerându-se nedreptăţiţi deoarece nu pot învăţa la toate materiile la fel de mult din cauza programului lor prea încărcat. Mai mult, au conflicte puternice cu cei despre care ei consideră că nu îşi fac meseria de profesor, care îi pedepsesc nejustificat, îi tratează discriminatoriu şi, în consecinţă, acordă note preferenţial sau cu superficialitate.
Trei categorii de profesori se disting din mărturisirile elevilor. Există profesorii exigenţi, absurzi, porecliţi de elevi „gardienii de la închisoare“. Al doilea tip de profesori e reprezentat de cei care stabilesc un echilibru între exigenţă şi prietenie, care ştiu cum să comunice şi cum să predea elevilor şi ştiu să şi glumească cu ei. Ultima categorie de cadre didactice este aceea a profesorilor fără respect faţă de elevi, fie prin slab profesionalism, fie prin comportament discriminatoriu sau abuz de autoritate, mănâncă, vorbesc la telefon în timpul orei, întârzie în mod sistematic sau sunt violenţi. „Da, să nu ne jignească! Nu aşa cum fac unii… Care ne fac bestii sau proşti; mai proşti decât proştii. Chiar unele jigniri care, pe noi… poate… Da, da! Ne fac boi! Sau ne fac mortăciuni, ne fac handicapaţi!“, povestesc elevii. Respectul faţă de profesor este condiţionat de măsura în care şi elevii se simt respectaţi. Chiar dacă ei încearcă să-i respecte, când simt că nu sunt respectaţi, îşi schimbă comportamentul. „Le dăm bună ziua pe hol şi nu ne răspund“, spune un elev.