Orodel, cioban de Bucuresti

Un cioban isi paste cele 300 de oi pe maidanele Capitalei cu acte in regula.

Dar e suparat ca baiatul nu-i calca pe urme. Cu cativa ani in urma, pe strada Campia Turzii din Capitala, langa Soseaua Oltenitei, s-a aciuat un cioban din Teleorman. Si-a adus din satul natal 150 de oi si capre, taind de-a dreptul dealurile si vaile o zi si o noapte, cat i-a luat sa ajunga din Balta Sarata - Teleorman, la Bucuresti, pe jos, in transhumanta.

Acum, dupa mai bine de zece ani, Ion Orodel tot cioban isi zice, mai ales ca turma numara 300 de oi. Toate pasc pe maidanele Capitalei, iar afacerea infloreste. Pe cat de milenara este meseria pe care o practica in punctul zero al tarii sale, pe atat de excentrica este ocupatia fiului sau, care nu il mosteneste vocational: Markos este stripper in Olanda.

Comorile de dupa porti

Ion Orodel are o casa mare, de om gospodar, si ceva pe deasupra, ce nu gasesti la celelalte case din Bucuresti: grajduri si staule viguroase in spate, sa tina ovinele si caprinele care se inmultesc pe zi ce trece. Poti trece linistit pe drumul inglodat al Cheii Turzii, fara sa stii ca inauntru zburda mieii lasati acasa, cat familia le este plecata la pascut, pe campurile intinse din spate.

Poti auzi scancetul mieilor, ascutit doar cand sunt despartiti de oitele-mama, care trebuie sa plece la pascut, sau glasul intregii turme, la o ora fixa, dimineata, cand pornesc spre pasune. Oile sant pascute de trei ciobani, plecati odata cu Orodel de pe dealurile inverzite ale Teleormanului, sa se faca oameni cu stare in Capitala.

Costica Ciobanul, de la Seaca, a mosit azi-noapte

A avut treaba toata noaptea trecuta. El nu-si insoteste ceilalti doi camarazi pastori la camp, ci ramane acasa cu oile gestante, sa le moseasca atunci cand le vine sorocul. „Au fatat trei azi-noapte si una azi-dimineata”, se sufleca a treaba dusa pana la capat cu succes Costica Ciobanul, de la Seaca.

N-a fost usor insa, da de inteles dupa cum trage din tigara. Mielul abia fatat, o mogaldeata neagra, umeda si speriata, se sprijina stangaci de ma-sa, parca simte ca trebuie sa plece la pascut si ca va infrunta singur prima zi din viata
. Ca sa prinda puteri, Costica il da la supt. Si pentru ca negrutul habar nu are cum se face asta, ii sprijina botul de ugerul oii-mama, pana da de lapte cald si instinctul incepe sa se activeze ca sa-i spuna ce si cum sa faca, intr-o limba nevorbita.

Doi pastori

Matei Oprea, cel mai varstnic dintre ei, vorbeste putin. Mainile blegi de pe langa trup nu au insa cum ascunde priceperea care-i curge prin sange. Cand s-a nascut, era cioban. Si asa a ramas. Dimineata asta, ca in toate celelalte, vegheaza asupra scoaterii oilor din tarc, intr-un mecanism repetitiv, pe care oile il invata ca pe singura poezie pe care-o stiu. Sunt grupate riguros: oile cu un miel intr-un tarc, oile cu doi in urmatorul, apoi vin cele cu trei si, intr-un fel de saivan, mai calduros decat celelalte, oile care trebuie sa fete.

Vasilica Gheorghe e cel mai tanar. Nu are mai mult de 19 ani, dar Orodel il lauda: „E cioban bun, se descurca de nota zece la fatari, n-ai treaba cu el. Sunt ciobani batrani care ajung la mana unui copil ca asta, pentru ca se pricepe mai bine”. Regula ciobaniei spune ca te cunosti de bun meserias dupa cum te descurci la fatarea oilor sau a caprelor. „Atunci esti cel mai aproape de animal si el simte ca-l ajuti. Se creeaza o legatura”, mai spune Orodel.

Orodel a venit la Bucuresti cu transhumanta

A plecat intr-o dimineata din Balta Sarata - Teleorman, cu directia Bucuresti. De atunci, din dimineata in care a pornit cu oile, Orodel nu s-a schimbat deloc. Aceeasi statura impunatoare, ochii cu care scruta zarile la fel de ageri, mainile cu care scoate la lumina miei, la fel de dibace. Nu si-a luat masina de lux, are o Dacie Papuc cu care transporta branza s-o vanda la piata si cumparaturile din supermarket. Visul i-a ramas acelasi ca-n Balta Sarata: sa traiasca din animalele pe care le creste: el, nevasta si baietii lui. Simplu ca o dimineata senina.

Spre Bucuresti i-a luat cu el si pe ceilalti trei, cu care ciobanise la stana in pustietate, si au venit in transhumanta cu 150 de oi. „Am trecut Argesul, am iesit la Heresti, la abator, am iesit la camp intins, am mers pe urma canalului de apa, in buza lui si, pe negandite, am ajuns noaptea in spate la Restaurantul Miorita, la intrare in Bucuresti.”

Orodel mai spune ca abia isi luase casa si nu avea saivan in spate pentru adapostul animalelor. Asa ca a dormit cu oile in casa: „Eu cu nevasta-mea - intr-o camera, iar ele - in alta. Unde era sa le duc?! Aveau nevoie de adapost si caldura”. Sotia lui Orodel rade cand isi aminteste si nu prea. „Mi-au crapat mainile de la clorul cu care am frecat apoi peretii. Se facuse camera ca un grajd”, marturiseste femeia, cu ochii odihniti acum pe gresia si faianta din jur.

Orodel a aflat ca transhumanta a fost declarata ilegala si se scutura intr-un ras batjocoritor. „Auzi, nu au conditii la transport. Dar cu o masina le este mai bine, sa le inghesui si sa le ametesti? astia care vorbesc nu au facut ciobanie in viata lor ca sa stie”, se revolta usor Orodel. De recenta lege cu privire la comercializarea de branza, rade tot asa. „Nu au ce sa-mi faca. Branza mea e maturata toata si am acte de Bucuresti. N-au ei cum sa ma rada pe mine”, glumeste serios ciobanul.

Vedeta familiei

Baiatul lui Orodel, stripper in Olanda

Are o suparare Orodel. Din trei baieti, numai unul asculta de glasul sangelui. „Numai unul se arunca in samanta noastra si vrea sa fie cioban.

Ceilalti...” Unul si-a deschis afacere in Capitala si celalalt este in Olanda, stripper. „A dat la facultate mai mult de gura noastra. Se vedea ca nu-i placea. Si, intr-o noapte, cand eu eram plecat sa aduc niste oi din Teleorman, a fugit in Olanda”. Cand au auzit ce face baiatul lor prin strainataturi, nu prea le-a venit bine. Dar ce aveau sa faca? El era fericit, era visul lui sa danseze dintotdeauna, bani facea sa se intretina, ba si destui pe deasupra, asta era.

„Are succes acolo. Numele lui de scena este Markos...”, scoate timid niste poze mama baiatului. Markos are un sarpe incolacit in jurul bustului tanar si frumos lucrat si zambeste cu ochii mari si verzi ai lui taica-sau, din mai multe reviste. Aproape ca e vedeta in Olanda, da interviuri pe la diverse publicatii si chiar are invitatii la emisiuni televizate. Tatal este singurul care nu pare sa se fi impacat cu gandul: „Nu i-o placut ciobania, ce sa-i fac...”.

Aventuri

Hoti de oi si vecini invidiosi

De cand s-a asezat cu familia si oile in Capitala, Orodel n-a avut numai vorba buna cu vecinii. Dovada sta chiar nenorocirea de acum cateva zile, cand cineva i-a dat foc la nutreturi, nu se stie cine: „Era ora zece seara si, ca un facut, ciobanii erau care incotro, nu statea nimeni de paza in ghereta. Am vazut flacara mare, ca asa arde fanul, pana la cer. Mi-au distrus 26 de tone de fan si sase tone de coceni”. E suparat Orodel, dar bucuros ca i-au scapat animalele.

Daca n-ar fi fost inchisi cainii ciobanesti, alde Doroftei, un ciobanesc imens, alb, si Gruia, poate nu s-ar fi intamplat. Alta data, o vecina i-a sarit gardul sa fure niste miei. Atunci, Gruia era liber prin curte si putin i-a trebuit sa n-o sfartece de vie. „Norocul ei a fost ca s-a lasat cu capul la pamant, si i-a dat drumul, ca altfel o manca”, spune Orodel. Zilele urmatoare, vecina l-a reclamat la politie ca era s-o omoare cainii lui Orodel. Dar ciobanul a prevenit miseleasca lovitura: a dat politiei un pasaport gasit in curte, pe numele femeii. Dovada ca sarise gardul in curtea vecina era de netagaduit.