Prostitutie actoriceasca sub bagheta lui Florin Calinescu la Teatrul Mic

Nu filmati, va rog, decat cu acordul sefului de santier. E un sit arheologic de mare sensibilitate in aceste zile. Parerile sunt impartite", a spus pe scena, improvizand in timpul spectacolului pe care l-a regizat si in care joaca un personaj, actorul Florin Calinescu. Era un raspuns voalat la scandalul din presa ultimelor zile, care vorbea despre un apropiat final de mandat al directorului Calinescu, aflat in al optulea an de cand conduce Teatrul Mic.

Daca ar fi judecat numai dupa spectacolul "Razboi cu Troia nu se mai face", care a avut premiera cu cateva saptamani in urma, Florin Calinescu ar trebui sa fie tinut departe de orice teatru care se respecta din lumea asta, ca un pericol public.

Spectacolul, in legatura cu care mi-e greu sa pomenesc de numele lui Jean Giraudoux, a carui piesa a fost ciopartita pentru a genera un text de scena purtand amprenta regizorului improvizat, nu este numai o mostra de prost gust, ci si un exemplu de prostitutie actoriceasca condusa de un fost actor pe care televiziunea si propria neglijenta profesionala l-au distrus iremediabil. Pretextand ca asa arata "teatrul popular" in Antichitate, Calinescu transforma scena intr-o cloaca populata de poponari, drogati, decrepiti si curve, numiti ca atare si jucati in tuse groase de colegii sai actori, manati din spate ca o turma fara constiinta de imaginatia bolnava a directorului lor de scena si de institutie. Nu vorbele rostite pe scena sunt problema spectacolului - desi exemplele curg de la "Multi le suge, dar putini le stie gustul", "Cum sula lui Hector sunt femeile de la noi?", "Penetrati-as fratele in c...", "Muie Ulise!" pana la altele, si mai greu de transcris - ci lipsa totala de motivatie a folosirii acestora si, in general, lipsa de sens a intregii insailari de pe scena. Actorii maturi, precum Dan Condurache, Julieta Ghica Szony, Rodica Negrea, Claudiu Istodor joaca parca impotriva lor insile, iar cei mai tineri, precum Lorena Lupu, interpreta Elenei, sunt timorati pana la tremur fizic de situatia in care se afla. Zic situatie, fiindca de fapt aparitia intr-un asemenea "show" este o proba de rezistenta psihica si mai putin una de profesionalism. Desi probabil meritata, de vreme ce nimic nu poate obliga un profesionist sa decada intr-o asemenea masura. Desigur, exista si cazuri de actori care par a se simti foarte in elementul lor in aceasta ciorba nesarata si penibila - unul dintre ei, Bogdan Talasman, promitea candva sa devina un excelent actor de comedie - ceilalti au pierdut de mult orice speranta: Radu Zetu (foto) sau Cristian Motriuc.

Senzatia de greata fizica pe care o are spectatorul la finalul acestei intalniri injositoare si pentru actori si pentru public nu este urmarea limbajului dur folosit pe scena, ci a lipsei de raspuns la cateva intrebari simple: de ce s-a investit atata munca si bani intr-un spectacol care nu spune nimic nimanui, ci numai le smulge unora cateva zambete jenate si te lasa cu dorinta de a nu mai calca, cel putin o vreme, intr-un teatru? De ce am pierdut o ora si jumatate din viata
pentru a urmari nimicul din mintea acestui pretins "creator"?

Chiar daca grupul de actori de la Teatrul Mic care il contesta pe directorul Florin Calinescu n-ar avea dreptate, marea intrebare este cum de suporta ceilalti actori ai acestei scene, prestigioase candva, o asemenea umilinta, demna de a intra in istoria teatrului romanesc?